Portret

Carusel cu roţi de mică,
Tras frenetic de-o furnică
Şi în el a mea mireasă,
Pe sprânceană ce-i aleasă,
Clipocind din ochii-i purpuri,
Cu ţigara-i de haşiş,
Rotocoale de miresme,
Te-nsoţesc la măritiş…

Rochia-i de spume verde,
Peste şolduri i se pierde,
Şi nuanţe negre, pale,
Ea aruncă în spirale,
Sufletul corset îl face,
Sânii vii, proeminenţi,
Ca şi mecul în găoace,
Se contură exigenţi.

Colorit de nalbe brune,
Râd acorduri, pişcă strune
Şi obrajii ei de crină,
Par petale de lumină,
Cu pistile roşii – fine,
Catifele din serai,
Ce splendid umplu vitrine,
Însoţite sec, de-un nai.

Coafată-n stil boem,
Cu năsucu-i pis şi ferm,
Ce şi-l poartă pistruiat,
Elegant, pal, delicat,
Ea se plimbă plutitor,
Prin viaţa-mi erodată,
Ca o muscă prin décor,
Poezând în marmeladă.

Pielea-i albă ca de unt,
Portretând un pin cărunt,
Stofe, pudre de cristale,
Pendulând fenomenale,
Stau pictate-ncremenit,
Într-o ramă de arţar,
Pe-un perete veştejit,
Tencuieli de vis şi var.

Mic buchet de viorele,
Stă vopsit printre inele,
Pe mănuşa-i de brocarturi,
Prin petalele de farduri
Şi peisajul o contură,
Ca o nimfă de cleştar,
Stau vrăjit dar ea mă fură,
Spre tabloul prea bizar.

Un izvor de inspiraţii,
E mireasa şi de graţii,
Diguite de-un fundal,
E portretul ideal...
Oferit într-un pastel,
Sub pensulă, pe hârtie,
Moartă e, trăieşte-n el,
Deşi pare-atât de vie.

M-a cuprins încet de braţ,
Mă sărută cu nesaţ,
Buza-i rece, uleioasă,
Mă transpune în grimasă,
Lângă ea acum eu mire,
Privitori dintr-o pictură,
Viaţa noastra-i amintire,
Fără suflu, fără ură.

Acum…
…crini pe buze căprioare,
picuri negrii de sudoare,
ochi verzui din pini de floare,
eu le-am iscălit sub soare

şi le mângai sacadat,
de amoruri însetat,
curg a mele lacrimi dulce,
cântă puiului sa-l culce

şi adoarme liniştit,
în pătuţ încolăcit,
ca un melc de primăvară,
cu codiţa-n călimară,

tot scriind poeme mute,
despre frunze şi cornute,
ca în prima strofa,- aici,
ochi căprui şi foarte mici.

Try IT !!!

Unicum

Vin(ul) merge, vin(ul) vine
ca ideea despere sine,
Apa curge, apa vine
ca şi gândul pentru tine.

Merg şi eu şi mergi şi tu
unde-o dus orbu căpastru’,
Curg şi eu precum şi apa
cum struneşte mutu iapa.

Tolănit peste castele
merg pe cripte de nuiele,
care curg în sens opus
unde fardul tău s-a scurs.

Merg şi eu şi merge el
pe calmante rudotel,
Curg şi eu precum şi el
cum transpiră omul chel.

Tot mergând şi tot venind
viaţa n-o simt hoinărind,
Şi curgându-se-ntr-o clipă
ca bătaia din aripă.

Mirror, Mirror on the floor...

Dorind chinul

Scriind pe tavan, în oglindă de scrum,
Curat ca un idol, mângâiat doar postum,
Ascult melodia, o ceaţă de umbre,
Ce clar se dilată, din mrejele sumbre !

Precum o latrină, de-un metru jumate,
Tuşeşte din pântec, parfumuri clonate,
Şi dulce se cască, al ei ochi de cloacă,
Fecalu’ din mine, în gura-i provoacă !

Păianjeni de stârv, ca florile-n ie,
Pasc mucedul suc, borât din curvie !

Limbricii limfatici, burghiuri de maţ,
Danseaza-n fanfară, c-o hidră hilară,
Ce cărnuri din pântec, le toarnă în laţ,
Ideea de seară şi plânsul din vară !

Cu ochiul senin, ca floarea din glastră,
Lumina o suge, petala-i cea vastă,
Privesc depărtarea, oglindă de scrum,
Şi cerul sărută-orizontul cu fum !

Buchete de roze şi creme venere,
Colibri-siringi, sugând numai miere,
Plăcute miresme, de flori efemere,
Crispează latrina, cu damfu-i de fiere !

Adio nămol, adio putoare, adio durere,
Şi gândul sinistru sucombă-n plăcere !

Un fluture palid, ca fesa prinţesei,
Pictează pistile, pe discuri vinile,
Orgasm de polenuri, pe crucea alesei,
Un imn printre file, pe-oglindă de stil(e) !

green drink = ABSINT

Car loviv-ar, beţia ! Cât de fractată e lumea, Când toţi dansează şi cântă Şi se mai miră cum, culmea, Secunda rămâne, ea, frântă, De isteria vieţii şi lasă, Să cadă cortina în bere, Să sugă beţivii din miere Şi clipa încet se revarsă Pe masa atâtora coate, Pe fruntea atâtora riduri Şi numai barmanul, el, poate, Să toarne licoare în viduri ! Şi când beu mă clatin tare, Verde-mi pare-al lumii soare, Soarele e buda-n care, Îmi păstrez ficatu-n sare. Şi când râd, râdem pe scenă, Toţi mirese fară trenă, Aburiţi cu votca-n venă, Şi cu vena în migrenă. Şi când ţopăi, melc turbat, Tu îmi pari de aluat, Aluatul dintr-un blat, Unde-mi usc gândul sonat. Cât de pervers e amicul, Când plânge şi bea şi vrăjeşte Şi crede ca el e piticul, Ce lumea, din sticlă ţâşneşte, Ca spuma de bere, o linge, Actor de duzină în piesa, Ce n-are sufleur şi se stinge. Contact cu gâtlejul plăpând, Al doamnei de vinuri şi rom, La sfârcu-i de-alcool levetând, Cu somnul trezit eu adorm !

we are hitted by the time !

Sforăit Când ideea mi se frânge Şi-mi ucid viaţa-n sânge Şi voi fi bătrân cu ţoale Şi cu bube şi cu foale, Voi mânca din disperare. Sunt moşneag claustrofob, Mai sărut numai c-un lob, Cel frontal sau cel anal, Mă simt chiar paranormal, Când mă-mpiedic de trotuar. Ziua mea e de o oră, Violată de-o minoră, Când beau zeama doar cu paiul Şi-mi pisez chiar şi mălaiul, Veşnicia mea-i tot una, Dar bombata ca aluna. Dimineaţa-mi strică freza, Prin ciloţi îmi simt proteza, Agăţată de un vrej, Fără cap, făr’ de gâtlej Şi mai nou e şi cam bej. Cutiuţa cu bomboane, E plină de biberoane, Cu arome diferite, Mere verzi, înmugurite Şi ţânţarii roi pe site: „-Bâzzz, copile cum te culci, Pe perne de scoici şi fulgi, Te trezeşti un somnambul, De sforăit prea sătul, Te iubeşte cineva, Cu ideea de-a pleca Şi de a te dezhuma... Mort nu eşti, dar nici pera viu, Puţin surd, puţin zurliu, O stafie cu şalvari, Tristă, fără ochelari, Unu, doi sau trei molari... Când ideea ţi se rupe Şi iţi cade buza-n supe Şi vei fi bătrân cu gene, Albe, groase şi migrene, Vei gusta tot timpul vreme !”

Delete

1 minute show

poză la minut

camera goală mă dă de perete,
cu timbre pe jos, cu mese cochete
şi haine-agăţate pe sus, ici şi pe unde,
lumina în veci nu pătrunde.

doar bliţul cu sticla-vederea,
o sparge încet cu puterea,
de-a face să cadă o mie de perle
şi toate în inimi de-a mele.

iar, criminal va fi pozatul,
când în cui imi voi pune halatul
şi voi face click, click, click,
cu-obiectivul pe buric.

privirea în van se va stinge,
uitată-n tavan se prelinge,
memoria atâtor idei, imagini şi stigme
şi toate sorbite ca fum şi enigme.

un portret pe-o poza albă,
ca un sunet clar de halbă,
ce stropeşte berea-n spumă şi-n bule,
un album cu feţe nule.

un cântar de portocale,
ce mi se par chiar banale,
voi poza zeamă şi suc şi culoare
sub palidele felinare.

fotograful din puduoar,
este prieten cu-n canar,
iar canarul cu o poză, dulce, semi-roză,
cu nuanţe de mimoză.

şi mimoza din pervaz,
e din sticlă si atlaz,
camera o contemplează, vag şi ideal,
cu pistilul cel letal.

scurt metraj de flori şi poze,
odăi sumbre şi mimoze,
ce se cred poeţi mercantili şi grauri,
să le torni pe frunte lauri.

09.10.2008