Sforăit Când ideea mi se frânge Şi-mi ucid viaţa-n sânge Şi voi fi bătrân cu ţoale Şi cu bube şi cu foale, Voi mânca din disperare. Sunt moşneag claustrofob, Mai sărut numai c-un lob, Cel frontal sau cel anal, Mă simt chiar paranormal, Când mă-mpiedic de trotuar. Ziua mea e de o oră, Violată de-o minoră, Când beau zeama doar cu paiul Şi-mi pisez chiar şi mălaiul, Veşnicia mea-i tot una, Dar bombata ca aluna. Dimineaţa-mi strică freza, Prin ciloţi îmi simt proteza, Agăţată de un vrej, Fără cap, făr’ de gâtlej Şi mai nou e şi cam bej. Cutiuţa cu bomboane, E plină de biberoane, Cu arome diferite, Mere verzi, înmugurite Şi ţânţarii roi pe site: „-Bâzzz, copile cum te culci, Pe perne de scoici şi fulgi, Te trezeşti un somnambul, De sforăit prea sătul, Te iubeşte cineva, Cu ideea de-a pleca Şi de a te dezhuma... Mort nu eşti, dar nici pera viu, Puţin surd, puţin zurliu, O stafie cu şalvari, Tristă, fără ochelari, Unu, doi sau trei molari... Când ideea ţi se rupe Şi iţi cade buza-n supe Şi vei fi bătrân cu gene, Albe, groase şi migrene, Vei gusta tot timpul vreme !” | Delete |
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu