Do not know

Nu ştiu

Realitatea e perversă.
În sens ideatic
O adevărată controversă!

Să o surprinzi nudă.
În sens practic
O permanenţă crudă!

Să vorbim simplu,
E o plăcere.
Să gândim complex,
E o triere
a sentimentelor teatrale
a teatrelor sentimentale.
Măşti în sens ideatic.
Idei în sens pragmatic.
Şi în final:
-Plăcerile anterioare devin obligaţii!

Nu ştim

Nimic nu e destul.
Totul ne nemulţumeşte!
Stresaţi, nervoşi, inutili.
Fericire de faţadă,
Iubiri de marmeladă!
Agasaţi, surprinşi, abili.
De fapt ce căutăm,
cei simpli şi cei sofisticaţi?
Un buchet de flori?
Un sicriu în nori?
Şi ce am găsit,
cei demenţi şi cei raţionali?
Nimic, totul, aproximativ.
Şi în final:
-Obligaţiile anterioare devin plăceri?