O,dă pasiunii !
Greşeli, patimi, orgolii.
Cu sufletul plâng pe orgă,
Neînţelegând şi neînţeles,
Sufăr pentru egoism,
Suferim pentru nepotismul
De a ne fi implicat cu toţii:
eu, persoana mea, însumi!
Singur? Tot timpul prin logică!
Împreună? Tot timpul prin iubire!
Acum gata…s-a sfârşit şi a început,
Nu ştiu ce anume…
Poate o odă a suferinţei,
Poate o clipă a condensării,
A cristalizării sentimentului de a aparţine.
Iartă-mă, sunt neîndurător şi de ne-ndurat!
Schimbare? Totală lobotomie!
Continuitate? Niciodată altfel!
Şi totuşi…privire verde, şarmantă,
Se topeşte plânsul de atâta râs, zâmbet
Interior, LINIŞTE.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu