
HOra de mate
Echilibrul unei trestii,
Ţesut de păianjenul alcoolic,
Se cristalizează, fin, în paharul
de Martini cu gheaţă.
-Încă un rând, pe acelaşi considerent!
A discuta monoton şiruri crescătoare
Care tind spre infinitul, "e" la zero
uimitor paradox pozitiv, egal
1 singură viaţă monocreolă.
Trec prin mulţimea de trecători.
Ascult vocile de ascultători şi
Deschid acolada:
Pe acelaşi considerent,
Încerc să palpez profundul
simţ tactil al colţului rotund
din pupila cristalinului
zăpăcit de atâta fum şi ceaţă ubriacă.
Am închis acolada.
Deci doriţi o explicaţie, se presupune?
O aveţi într-un şir Fibonacci:
Votcă şi vin,...bere şi alune.



Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu